Friday, October 28, 2011

Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră" - "Cops" (1922)

Vorbeam într-un episod anterior (aici) despre divergenţa de opinii dintre Keaton şi tatăl lui în privinţa rolului cinematografului. Pentru Joe Keaton, dreptunghiul de pânză nu a fost niciodată cea mai adecvată formă de exprimare artistică. De aceea, considera cinematografia neinteresantă, o formă de distracţie supraevaluată de contemporani. În schimb, la Buster a fost "coup de foudre" chiar de la început.


Wednesday, October 26, 2011

Protest

Cu siguranţă nu sunt persoana potrivită pentru a explica de ce ne comportăm în felul în care o facem. Auzim prea des fraze descărcate de orice conţinut, perimate de reiterarea la nesfârşit a unor aceleaşi clişee, propoziţii care ne străbat, fără însă să mai fie capabile să ne zgândăre în vreun fel curiozitatea. De unde atâta superficialitate? Sincer, nu ştiu şi nici nu mă cred măcar în stare să propun o ipoteză de lucru plauzibilă. Îmi recunosc neputinţa. Şi, cu toate astea, faptul în sine există, nu îl pot şi nu îl putem nega. Este, dacă vreţi, o cifră, o realitate statistică.

Când am pornit la drum cu acest blog, nici nu-mi trecea prin minte că am altceva de făcut decât să scriu şi să postez. În afară de asta aş mai fi putut, cel mult, să port mici conversaţii cu cititorii, fie în spaţiul public al blogului, fie într-unul mai personal, după caz. Oricât aş fi încercat în ultimele luni să mă joc cu cifrele de audienţă ale blogului, făcându-vi-le vouă (dar şi mie) cunoscute, refuzam cu încăpăţânare să realizez ce potenţial uriaş şi, mai ales, în ce direcţie neaşteptată m-ar fi putut îndrepta toate acestea. Ieri am aflat. Într-o zi deloc egală oricărei alteia, stăteam încremenit în faţa ecranului calculatorului, forțat să recunosc că un blog poate fi un barometru şi a altceva decât nişte nenorocite de cifre de audienţă. Că ar putea fi, de pildă, un barometru al apucăturilor noastre demenţiale, exersate cu atâta dezinvoltură, oră după oră şi zi după zi, încât au ajuns azi să ne definească aproape în totalitate. Puţini sunt cei care mai au tăria de a li se împotrivi. Şi în faţa acestor câţiva, mă înclin în modul cel mai respectuos.

Nu mi-e teamă să înfierez o parte a cititorilor blogului, mai ales atunci când ştiu sigur că m-am trezit cu ei din pură întâmplare iar şansele să mai calce pe-aici sunt minuscule. Contingentul de curioşi care ne-au trecut pragul în funesta zi de 25 octombrie (în contextul tragicei ştiri despre domnul Liviu Ciulei) a fost atât de numeros, încât a reuşit două lucruri deodată: pe de-o parte, a doborât, aş spune cu multă lejeritate, toate recordurile de audienţă trecute în dreptul blogului iar pe de alta, mi-a asmuţit curiozitatea, în încercarea de a depista articolul (sau articolele) care suscitase(ră) un asemenea interes. Era vorba de un articol despre domul Liviu Ciulei, re-link-uit într-o postare publicată ieri. De altfel, dorința de a atrage atenția asupra acestui articol (în esență, un strigăt de disperare al regizorului) s-a dovedit de-a dreptul inutilă, în condițiile în care Google îi ajutase deja pe acești "intruși" (să îi numesc, oare, <barbari>?) să ajungă la articolul cu pricina.

Ce m-a îngrijorat cu adevărat a fost că după boom-ul din 25 octombrie, cu ţintă foarte precisă pe articolul menţionat (de altfel, cam singurul din blog în care vorbesc cu preponderenţă de domnul Ciulei), astăzi, 26 octombrie, traficul a scăzut dramatic iar punctările aceleiaşi referinţe s-au rarefiat vizibil. Un interes de o zi, cam tot atât cât a ținut știrea respectivă capul de afiș. Nu regret că mi-a scăzut traficul, oricum nu mizam pe acești "rătăciți". Mă declar însă cu tărie împotriva acestui model de consum cultural de tip "conjunctural", senzaţionalist, promovat în doze de-a dreptul nesimțite de mass-media. Chiar dacă asta înseamnă, implicit, o revoltă împotriva propriilor cititori (fie aceștia și numai ocazionali), mi-o asum în totalitate.

Tuesday, October 25, 2011



Ce se întâmplă când nimănui nu-i mai pasă de nimic [Ovidiu Gologan a murit; Liviu Ciulei, "mai trăieşti"?]

Monday, October 17, 2011

Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră" - "Spite marriage" (1929)

“Spite marriage” este al doilea lung metraj realizat de Keaton pentru cei de la MGM. Aşa cum menţionam într-un episod anterior, perioada MGM se va fi dovedit a nu fi fost una din cele mai faste în cariera americanului. După un relativ reuşit “The camera man” (despre care am vorbit aici), acest “Spite marriage” avea să fie un prim semnal de alarmă. Cu toate mirobolantele permutări de planuri din ţesătura narativă a filmului (schimbăm rapid, ca hainele într-o zi capricioasă de toamnă, decorul natural pe cel al interiorului unui teatru, ne mutăm apoi într-o curăţătorie de haine, după care ajungem într-un somptuos hotel, totul culminând cu două episoade – aproape ireale! - petrecute în mijlocul oceanului), acesta nu găseşte, din păcate, resursele necesare pentru a-şi camufla lipsurile evidente. 


Saturday, October 15, 2011

[CINEMA VINTAGE] - Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră"


Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră", intermezzo

Wednesday, October 12, 2011

Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră" - "The cameraman" (1928)

După cum poate ştiţi deja, Keaton nu şi-a dobândit talentul de comediant în urma studiilor, ci al unor îndelungaţi ani de practică teatrală şi încă una extrem de dură. Am adăugat şi ghilimelele de rigoare, pentru simplul motiv că spectacolele puse în scenă de părinţii acestuia (tatăl – comediant, mama – idem, dar şi instrumentist virtuoz), cărora micuţul Keaton li se va alătura de la o vârstă fragedă, nu erau altceva decât mici numere de vodevil, suficient de spectaculoase, însă, pentru a stârni interesul publicului.
© http://www.doctormacro.com

Friday, October 7, 2011

Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră" - "The navigator" (1924)

Cineva spunea la un moment dat: dacă nu ai văzut încă filmele lui Keaton, nu contează cu care din ele vei începe. Cele mai multe sunt mici capodopere şi chiar şi acelea de mai mică anvergură se dovedesc a fi inspirate şi pline de o vitalitate şi o inteligenţă pe care nu le vei găsi în sala de cinema de la mall. Cu excepţia, aş adăuga eu, a situaţiei în care ai putea prinde la mall un film de Keaton…
Buster Keaton

Wednesday, October 5, 2011

Buster Keaton, comediantul cu "chip de piatră" - prolog

În calendarul evenimentelor importante pentru istoria filmului mut, data de 4 octombrie marchează ziua de naştere a lui Buster Keaton (1895). Aniversarea cu pricina a fost menţionată, cu surle şi trâmbiţe sau, după caz, în surdină, pe mai toate site-urile sau blogurile respectabile de film. O singură zi s-a scurs de la marcarea evenimentului şi ecourile sale par a se fi estompat în mod irefutabil, în timp ce viaţa îşi revendică brutal, dar implacabil, rutina de zi cu zi...

Buster Keaton, 1895-1966

Ei bine, "Cinema, pas cu pas" face din nou "minuni" şi transformă "ziua" Buster Keaton într-o întreagă lună aniversară. Despre ce este vorba? E simplu: pe toată durata lunii octombrie voi viziona filme ale comicului american şi vă voi ţine şi pe voi în priză, prezentând scurte rezumate, comentarii, gânduri şi, fireşte, imagini, toate cu scopul de a ţine cât mai mult flacăra aprinsă. Sunt absolut convins că pentru mulţi dintre voi va fi primul contact mai consistent cu creaţia Keaton-iană (nici măcar eu nu am reuşit să vizionez toate filmele americanului care circulă pe piaţă). Măcar din acest motiv, sper să consideraţi demersul nostru interesant.  Eu unul abia aştept să pornim la drum!


Pentru că ne pregătim bagajele pentru o călătorie cât un concediu de odihnă (aproape o lună), poate că e bine de ştiut la ce să ne aşteptăm. Vom încerca să nu ne vom rezumăm strict la lung-metrajele celebre, ci vom pătrunde, cu perseverenţă, şi în zona aflată într-un con de umbră (fiind ceva mai puţin cunoscută) a scurt metrajelor Keaton-iene. Vom face popasuri la "Sherlock Jr." (1924), "The general" (1926) sau "Steamboat Bill, Jr" (1928), dar ne vom încerca norocul şi la "One week" (1920) sau, de exemplu, "Cops" (1922). Harta pe care o am în faţă este mult mai detaliată, însă la fel ca în orice călătorie, poate e bine să nu devoalăm toate detaliile chiar de la început.


Rămâneţi alături de noi şi sunt convins că nu o să vă pară rău!

Sunday, October 2, 2011

[NOU] Începând de azi, "Cinema, pas cu pas" este pe Facebook

Pentru aceia din voi care nu ați avut timp să contabilizați în detaliu activitatea blogului nostru, vă anunț că am atins prima sută de postări. Articolul care este indexat cu frumoasa cifră este "Despre cariera lui Eugen Sandow și primele imagini <mișcătoare>".


Cu această ocazie, vă anunț că de acum înainte puteți să dați "Like" articolelor care vă plac. De asemenea, pe noua adresă de Facebook, puteți să-mi împărtășiți gândurile voastre în legătură cu ceea postez sau, după caz, cu ceea ce ați dori să citiți pe blog. Modalitatea cea mai facilă de a accesa pagina "Cinema, pas cu pas" din Facebook este să dați click pe pictograma situată în partea dreaptă-sus a blogului:


Pentru "Like", găsiți un link sub fiecare postare. Mulțumesc pentru interes!

Despre cariera lui Eugen Sandow și primele imagini "mișcătoare"

Debutul din 1889 al lui Eugen Sandow pe scena londoneză a fost fulminant. La acea vreme, Samson, culturist născut în Franța apărea regulat în spectacole organizate la Alhambra Music Hall, în Westminster. Într-una din seri, Samson și asistentul acestuia, Cyclops, lansează o provocare publicului: cei care imită exercițiile lui Cyclops, vor primi 100 de lire; pentru cei care reușesc să reproducă exercițiile lui Samson, premiul era de cinci ori mai mare. Pe 29 octombrie 1889, un bărbat din audiență, Sandow, acceptă provocarea...
Desen-portret al lui Sandow, din decembrie 1902, Weekly Press

Wednesday, September 28, 2011

Comoara domnului Arne (Herr Arnes pengar), Mauritz Stiller, 1919

Primele filme mute rareori depăşeau ca durată trei (maxim cinci) minute. Ulterior, lungimea acestora a crescut continuu, atingând în jur de 20 de minute (în 1910) şi 90-120 minute, spre sfârşitul anilor 1920. Dacă analizăm temele abordate, vom observa că pentru a evita, pe de-o parte, costurile exorbitante plătite sub forma drepturilor de autor iar pe de altă parte, pentru a ţine cont de familiaritatea mai mare a publicului cu anumite subiecte (introducerea unora complet noi ar fi implicat utilizarea, cel mai probabil în manieră excesivă, a inter-titlurilor), primele puneri în scenă” s-au inspirat din clasici: Shakespeare, Dickens, Hardy, Zola, Goethe, Tolstoi, Puşkin etc.

Monday, September 26, 2011

[CINEMA VINTAGE] Ce este cinematograful?

Un articol din 1923 semnat de Mihail Dragomirescu, președintele Cemisiei de cenzură a filmelor și contributor important la conturarea unei teorii estetice a cinematografiei în perioada interbelică.

Mihail Dragomirescu

Saturday, September 24, 2011

Blogul "Cinema, pas cu pas", citat de Arhiva Națională de Filme din Polonia!

Cei care au urmărit postările noastre recente, probabil au ghicit deja că citarea blogului nu putea fi decât în legătură cu articolul "Mania [1918], copie restaurată, gata de proiecție!", publicat în 13 septembrie. Mai jos puteți vizualiza mențiunea de pe pagina de blog a Filmotecii poloneze, pe care o puteți accesa la adresa : http://pl-pl.facebook.com/filmotekanarodowa.



Cele două comentarii sunt generale, autorii lor fiind curioși cu privire la motivul pentru care am postat informații despre un film în care actrița principală este de origine poloneză (Pola Negri). Unul din cei doi comentatori atrage atenția asupra informațiilor abundente oferite de "Cinema, pas cu pas" despre "Mania". Eu nu pot decât să le mulțumesc pentru aceste aprecieri.

Thursday, September 22, 2011

Un "off-topic" peste care nu vreau şi nu pot să trec...

Despre cărţi, numai de bine. Despre comercianţii de cărţi…hmmm, mă mai gândesc. Să vă povestesc. Plimbându-mă zilele trecute prin foaierul Sălii Palatului, pregătit să intru la unul din concertele festivalului Enescu, mi-am zis să arunc o privire la standul Humanitas, să văd care mai sunt noutăţile. Zis şi făcut! La prima vedere, toate bune şi frumoase, ofertă diversificată, adaptată evenimentului, (destul de) abundentă în CD-uri şi cărţi de specialitate. Totul părea OK, până când ochii mi-au căzut pe una din cărţile aflate pe o măsuţă-mobilier: volumul “Zubin Mehta: The score of mylife”, apărut în 2009, ediţie în limba engleză, autor Zubin Mehta. Hardback (coperţi cartonate), deci din start ar fi trebuit să adaug vreo 20-30% la preţul volumului similar, dar cu coperţi pliabile, de hârtie. 

O carte. În mod normal, motiv de bucurie pentru cititori şi prilej de dezbateri intelectuale. În România: un "obiect" la fel de bun ca oricare altul pentru a face speculă.

Sunday, September 18, 2011

4 filme din "Festivalul Internaţional de Film de la Helsinki", disponibile on-line

Este vorba de o ofertă de vizionare în regim de gratuitate până pe 25 septembrie a.c., mai exact pe perioada desfășurării festivalului. Toate cele patru filme sunt producții finalndeze fiind, deci, o bună ocazie de a vă familiariza cu un cinematograf mai "exotic", însă nu lipsit de prestigiu. În plus, acestea abordează teme eterogene, un atu care vă va permite să acoperiți o plajă tematică amplă, într-un interval de timp scurt.

Playlist:

"Journey to Eden", 2011, regizor Rax Rinnekangas, 100'
"Salla? Selling the silence", 2010, regizor Markku Tuurna, 70'
"Rules of single life", 2011, regizor Tonislav Hristov, 75'
"Battle for the city", 2011, regizor Jouko Aaltonen, 76' - un foarte interesant film despre viața orașelor în general și cea a comunității din Turku (Finlanda) în special. Un film care nu ar trebui ratat, pentru că ne pune față în față cu povești adevărate, dar triste, apropiate (până la similitudine perfectă) cu cele la care asistăm (aproape) zi de zi în București (și alte orașe din țară). Când se va turna un film asemănător în România, s-ar putea să fie prea târziu pentru a mai salva patrimoniul urbanistic, și așa decimat aproape iremediabil în ultimii ani.

Saturday, September 17, 2011

Copie restaurată și difuzată în premieră a "The loves of pharaoh" (Ernst Lubistch, 1922). Stream live mijlocit de "Cinema, pas cu pas"

Premiera germană a variantei restaurate a filmului "The loves of pharaoh" (1922, Ernst Lubitsch) are loc în această seară (!) la Neues Museum din Berlin. Ora de începere: 22:00. Ofer toate aceste detalii de factură organizatorică, deoarece dacă vă grăbiți, veți putea vedea în direct, în stream-online, pe site-ul arte.tv, festivitatea (inclusiv pelicula). Alternativ, "Cinema, pas cu pas" vă oferă acest stream direct pe blog - îl găsiți mai jos, la finalul postării.
 
Orchestrația live va fi asigurată de orchestra WDR, banda sonoră fiind cea originală, semnată de Eduard Künnecke. Dirijorul orchestrei este Frank Strobel.



Secvențe de "film mut". Două filmulețe și un pic de bârfă mondenă (nevinovată)...

În cazul în care astfel de știri mai sunt în stare să vă zgândere curiozitatea...O primă secvență: fragment de înregistrare din conferința de presă a Madonnei de la Festivalul de Film de la Veneția, 2011.




Și o reacție ulterioară a aceluiași personaj, de presupus sub impulsul temerii că imaginea ei ar putea ieși șifonată din toată afacerea. "Capul face, capul trage". Reacția divei, în forma unui film mut, fără "cap" și fără coadă, în care necunoașterea, de pildă, a modului în care se folosesc inter-titlurile într-un astfel de film, ne scutește de orice comentariu cu privire la potențialul "regizoral" al vedetei. "Cinema, pas cu pas" consideră filmulețul o non-valoare, însă, pentru informarea voastră și, în același timp, pentru un pic de amuzament de week-end, am decis, totuși, să-l postăm. Firește, concluziile vă aparțin.

Tuesday, September 13, 2011

"Mania" [1918], copie restaurată, gata de proiecţie!

Deoarece îmi desfăşor activitatea "de bază" într-un domeniu înrudit cel mult tangenţial cu cinematografia, veţi ierta, sper, unele din naivităţile expuse pe blog (mă străduiesc, pe cât posibil, să le reduc numărul şi frecvenţa de apariţie). Nu ştiu sigur de ce, dar am avut tot timpul impresia că aş fi lansat o asemenea naivitate într-o postare dedicată maestrului Liviu Ciulei, în care trăgeam un semnal de alarmă cu privire la calitatea precară a restaurării [de către ANF] a peliculei “Pădurea spânzuraţilor” (pentru clarificarea unor detalii, puteţi revedea acea postare, aici). Deşi am încercat să las în urmă acel episod, o iniţiativă recentă a arhivei de filme din Polonia mi l-a readus în memorie. Şi, cu această ocazie, am realizat că ceea ce spusesem atunci, ar putea, ex-post, să se dovedească a fi fost ceva mai mult decât o simplă naivitate. Poate chiar un adevăr…Dar haideţi să vedem despre ce e vorba.

Sursa: Library and Archives Canada

Saturday, September 10, 2011

"Frankie" - cel mai bun scurt metraj la Berlinală (2008)

"Cinema, pas cu pas" continuă să vă prezinte o parte a peliculelor înscrise în festivalurile de film din ultimii ani. Într-un articol anterior, vă semnalam postarea on-line a unei liste scurte a filmelor înscrise în competiția Festivalului Internațional de Film din Melbourne (aici). Au mai fost găzduite tot aici filme cu roboți de la festivalul omonim din New York (aici), precum și mult aclamatul și încununatul cu lauri film animat al lui Michael de Wit ("Father and daughter", aici). De data aceasta, vă propun un scurt metraj distins la Berlinală, în 2008, an în care "Ursul de aur" la aceeași categorie a plecat spre România, pentru "O zi bună de plajă" (regizor Bogdan Mustață).



Friday, September 9, 2011

"The artist", Michel Hazanavicius, 2011

Fără să fi dat marea lovitură la Palme d'Or-ul de anul acesta, filmul lui Hazanavicius a reuşit, totuşi, să-şi treacă la activ premiul pentru "cel mai bun actor" (Jean Dujardin). Pe ansamblu, o performanţă interesantă a peliculei regizorului francez, care, în pofida mai multor lung metraje realizate până acum, nu găsise formula succesului internaţional. S-ar putea ca "The artist" să fie "cheia secretă" de care avea nevoie. Dacă ne gândim şi la particularităţile peliculei, prim-planul de care s-a bucurat devine parcă şi mai interesant de evidenţiat: un film mut, în plină revoluţie a mediilor de proiecţie, cu un format 3D tot mai activ, aproape sufocant pentru "concurenţă".


The artist, 2011, regia: Michel Hazanavicius


Wednesday, September 7, 2011

Muzeul filmului din Frankfurt - Deutsches Filmmuseum

Deutsches Filmmuseum este una din instituţiile create de autorităţile din Frankfurt (în 1983/1984), reflectând interesul sporit al municipalităţii faţă de cinema. Muzeul a fost fondat pe o arhivă de câteva colecţii private foarte valoroase, cum ar fi Archiv für Filmkunde (adunată de Paul Sauerländer şi achiziţionată de municipalitate în 1976) sau colecţiile puse la dispoziţie de Lotte Eisner, actriţa Lilian Harvey sau cineastul Oskar Fischinger (Cinema, pas cu pas va face, la un moment dat, o trecere în revistă a filmelor sale de avangardă).
Oskar Fischinger

Tuesday, August 2, 2011

Forum de discuţii pe "Cinema, pas cu pas"!

"Cinema, pas cu pas" inaugurează un forum de discuţii pentru pasionaţii cinefili. Îl puteţi accesa aici. Alternativ, îl puteţi găsi în secţiunea "Pagini", sub denumirea CELULOID forum. Aşadar, începând de azi, găsiţi la adresa noastră atât un blog, cât şi un forum. 

Îmi puteţi trimite sugestiile voastre şi, fiţi siguri, voi avea grijă să ţin cont de opiniile voastre!

Sper să colaborăm şi în cadrul acestui proiect!

Thursday, July 28, 2011

Festivalul Internaţional de Film Melbourne - filme on-line, acum pe "Cinema, pas cu pas"!

Atenţie! O parte a filmelor intrate în competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Melbourne pot fi vizionate on-line, gratuit. Ofertă limitată doar în lunile iulie şi august! Detalii şi link-uri în secţiunea Cinemateca

Georges Méliès, magicianul filmului mut - gânduri ale regizorului

După seria de 7+1 episoade în care am vorbit despre Méliès, consider că este momentul să îi dăm şi acestuia posibilitatea să se exprime. Într-un interviu din 1929, Méliès devoalează câteva din procedeele tehnice folosite pentru realizarea celebrelor sale trucaje. Dacă veţi fi atenţi, veţi observa că regizorul dezvăluie strict ceea a considerat că poate fi divulgat, eliminând, fireşte, riscul de a-i pune la curent pe regizorii "concurenţi" cu privire la secretele din propria "bucătărie".


Tuesday, July 26, 2011

[CINEMA VINTAGE] - Filme redescoperite din "pre-istoria" cinematografiei

În seria dedicată lui Georges Méliès am menţionat în treacăt numele lui George W. Paul şi pe cel al lui Birt Acres şi am postat un scurt-metraj al celor doi, "Peisaj cu mare agitată la Dover" (detalii, aici). Astăzi, revin succint asupra carierei acestor pionieri ai cinematografiei, pentru ca în finalul postării să vă prezint o colecţie mai amplă de scurt-metraje ale celor doi. 
Kineopticon, prima cameră de filmat din Marea Britanie, inventată de Birt Acres


Monday, July 25, 2011

Concurs "Cinema, pas cu pas"

O fotografie pentru un premiu interesant în format electronic. Câştigă toţi cei care vor răspunde corect, indiferent care din voi va fi primul. Sunt sigur că va fi o provocare şi identificarea titlului filmului şi a numelui regizorului. Însă, pentru a câştiga, e suficient să ne spuneţi numele actriţei din plan apropiat.

N.B.: Pentru a putea afişa răspunsurile corecte după încheierea concursului, vă rog să formulaţi răspunsul în secţiunea comentarii, situată la finalul postării.



Saturday, July 23, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - "anexă"

Firește, cea mai bună finalizare a mini-documentarului în 7 părți despre viața și activitatea lui George Méliès este prezentarea unora din scurt metrajele acestuia. Nu o să încarc teribil de mult pagina cu zeci de linkuri către filmele sale, dar sunt convins că cei interesați să aprofundeze subiectul, le vor găsi și singuri. Seria despre Méliès este prima de pe acest blog dedicată filmului mut. Vor mai urma și altele, așa că fiți pregătiți și, eventual, spuneți-mi despre ce anume ați dori să citiți pe "Cinema, pas cu pas".
 

Friday, July 22, 2011

Relaxări de week-end (5). Parodiştii

Adevărul gol goluț este că am dat peste filmulețele pe care vi le voi prezenta absolut întâmplător. Dar, odată găsite, n-am avut nicio îndoială că trebuie să le "dau" mai departe. Cu toate astea, așezat în fața ecranului "imaculat" al calculatorului (echivalentul, firește, al intimidantei coli albe de hârtie a scriitorilor), am ezitat dacă să le postez sau nu, pur și simplu pentru că eram confuz în privința celei mai nimerite titulaturi pe care s-o folosesc. Da, recunosc, am avut ceva probleme până am găsit un echivalent neaoș pentru ceea ce englezii obișnuiesc să numească "impersonator". Într-un final, mi-a venit ideea asta cu "parodiștii", însă îmi dau seama că s-ar putea să nu vă placă, așa că vă încurajez să o înlocuiți cu ce doriți. Doar n-o să ne blocăm într-un simplu detaliu, nu? Mult mai important este ce pot să facă oamenii ăștia. Și unii din ei, vă asigur, pot chiar foarte multe! E suficient să închideți ochii și să "vedeți" dacă am dreptate sau nu.

Thursday, July 21, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 7 (ultimul episod)

În 1896, Méliès, alături de Lucien Reulos, pune bazele Star Film Trademark. Aranjamentul nu durează însă mult timp şi cei doi se despart după doar un an. Astfel, Méliès devine singurul proprietar al Manufacture de films pour cinématographes, asociaţie care nu fusese creată în scopuri comerciale. În perioada următoare, Méliès deschide mai multe reprezentanţe în Londra, Barcelona, Berlin şi SUA. 
Ranch-ul Star Film din SUA

Wednesday, July 20, 2011

Filme cu roboţi, acum şi în festivalurile internaţionale

"Cinema, pas cu pas" vă propune scurt metrajul "The machine" semnat Rob Swift, câştigător - săptămâna trecută - al marelui premiu la festivalul Robot Film Festival din New York. Deşi  la început pare să fie vorba de o transpunere în cheie modernistă a temei "Frankenstein"-iene, sunt sigur că filmuleţul vă va surprinde, sper eu în mod plăcut, până la finalul celor 5 minute ale sale. Descoperiţi, vă rog, "maşinăria" lui Swift în secţiunea Cinemateca. Vizionare plăcută!

Mascota Festivalului newyorkez "Robot Film"

Monday, July 18, 2011

[CINEMA VINTAGE] - Dublarea actorilor în filmul cu sonor

Dubbing-ul este modalitatea de înlocuire a unor voci cu altele, operaţie ce are loc în faza de post-sincron a producţiei unui film. Dar, tot dubbing este şi situaţia în care actorii titulari înregistrează efecte sonore sau replici după încheierea filmărilor, pentru a remedia calitatea audio precară a materialului original. Cea de-al doilea tip de dublaj se practică în marea majoritate a filmelor moderne, fiind cunoscută sub numele alternativ de “looping”. În limbajulul obişnuit, atunci când cineva foloseşte termenul “dubbing”, ne gândim imediat la situaţiile de transfer a unei variante de film dintr-o limbă în alta. Alături de subtitrare, dubbing-ul este cea mai des practicată modalitate de a realiza acest lucru. În articolul de faţă, însă, vom desemna prin dubbing situaţiile de intervenţie asupra peliculei în etapa post-filmare, necesare pentru a remedia anumite deficienţe ale actorilor (de ex., situaţiile în care aceştia nu pot cânta, vorbi limbi străine etc.).

Friday, July 15, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 6


În 1894, Edison a construit primul studio acoperit din lume: Black Maria. Filmările erau realizate doar în interior, însă sistemul de şine pentru transportul aparaturii permitea realizarea filmărilor pe tot parcursul zilei, ceea ce implica utilizarea la potenţial maxim a luminii naturale. În 1897, la rândul lui, Méliès îşi amenajează un atelier chiar în grădina de zarzavaturi a proprietăţii de la Montreuil-sous-Bois. Aici, Méliès construieşte o clădire solidă şi ingenioasă, în care putea filma la orice oră, fără să depindă de condiţiile meteo. Deşi atelierul fusese construit mai târziu decât Black Maria, tehnic, era mai sofisticat decât “hambarul” lui Edison. Primul studio va apărea mai târziu, prin 1901-1902, construit de Pathé, urmat, în 1905, de cel al companiei Gaumont.

George Méliès (fotografie preluată de la Cinémathèque Française)


Thursday, July 14, 2011

Am lansat un nou concurs!

De data aceasta, ceva simplu şi distractiv: găsiţi cerinţa concursului (este undeva pe pagina principală!), răspundeţi (este foarte simplu, doar o formalitate!) şi câştigaţi un interesant premiu în format electronic.  

Succes!

 

[CINEMA VINTAGE] - "Reclame imorale", în anii 1920

Marketarea unui film începe din stadiul dezvoltării noului produs, continuă pe parcursul formulării primelor idei de proiect şi mai apoi, al producţiei, distribuţiei şi proiectării acestuia. În anumite puncte cheie ale ciclului de viaţă al filmului, actorii sunt ei înşişi implicaţi în activităţi de promovare, de la marketarea ideii/scenariului către casa de producţie, până la promovarea filmului în cinematografe, pe diversele suporturi media ori la televiziunile prin cablu. O definiţie a marketing-ului în materie de film ar putea fi următoarea: 
Orice activitate care susţine un film în tentativa de a-şi atinge ţintele de audienţă, în indiferent care moment de pe parcursul <<vieţii>> acestuia. (cf. Durie, Pham, Watson, Marketing and selling your film around the world, Silman-James Press, 2000).

Tuesday, July 12, 2011

[CINEMA VINTAGE] - Două articole româneşti din anii 1920 despre muzica din sala de proiecţie

În prima decadă de la apariţia filmului mut, muzica era unul din ingredientele esenţiale pentru a garanta succesul filmelor proiectate. Deşi nimeni nu ar avea temei să conteste acest lucru, practica acompaniamentului filmelor a fost diferită de la ţară la ţară (în acele vremuri chiar şi de la continent la continent!). De pildă, în SUA şi Europa, erau preferate muzica populară şi muzica “de artă”. Multe ţări gravitau în jurul sonorităţilor naţionale, fie acestea populare ori tradiţionale. În Rusia, de pildă, acompaniatorii preferau muzica nativă a ţării, chiar dacă uneori melodiile interpretate nu aveau nici în clin nici în mânecă cu filmul proiectat. Aşa cum se menţionează în primul articol reprodus mai jos (semnat de Julian Pop), şi în cinematografele din România “să întâmplă şi azi foarte des ca să se auză în scene duioase marşuri şi în episoade dramatice arie de dans”.

Monday, July 11, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 5

Şi filmul?

Méliès îşi dorea să facă film. Din nefericire pentru el, nu dispunea de camera fraţilor Lumière, pe care, aşa cum am văzut anterior, aceştia nu erau dispuşi să o vândă. În aceste condiţii, Méliès s-a văzut nevoit să improvizeze, pornind de la proiectorul achiziţionat de la Robert Paul.

La începutul lunii mai 1896, Méliès suspendă proiecţiile, cu scopul de a aduce îmbunătăţiri proiectorului şi a-l transforma în obiectiv de filmat. Se pare, totuşi, că teatrul Houdin nu a rămas chiar fără niciun proiector, Méliès achiziţionând un al doilea aparat, de la un anume Louis Henri Charles. Acesta din urmă patentase, la 20 aprilie 1896, Kinorama şi Cinorama, aparate folosite pentru proiectarea imaginilor în mişcare. Cu sprijinul lui Lucien Korsten (mecanic) şi Lucien Reulos (inginer, devenit ulterior principalul asociat al lui Méliès), reuşesc să pună la punct un aparat de filmat. Principiile de bază ale acestuia erau inspirate de la Teatrograf şi, respectiv, de la maşina lui Paul-Acres. Un anumit rol pare să fi jucat şi invenţia lui Louis Henri Charles. Construcţia camerei s-a realizat integral în atelierele teatrului, folosind componente mecanice dintre cele mai diverse, unele din acestea fiind anterior utilizate pentru realizarea numerelor de magie pe scena teatrului.

George Méliès, desen de Jason Stout, preluat de aici

Saturday, July 9, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 4

28 decembrie 1895 – marele "şoc"

La prima proiecţie publică realizată cu Cinematograful (25 decembrie 1895, Salon Indien du Grand Café), Méliès făcea parte din audienţă. Primise invitaţia de la Antoine Lumière, pe care – aşa cum am văzut în episodul anterior – îl cunoştea bine, Lumière fiind unul din chiriaşi teatrului Robert Houdin, unde îşi deschisese (în aprilie 1895) un atelier foto. Cu toate acestea, Antoine nu îi divulgase lui Méliès absolut nimic despre invenţia copiilor săi (fraţii Lumière). 

George Méliès

Friday, July 8, 2011

[CINEMA VINTAGE] - o nouă rubrică pe "Cinema, pas cu pas"

Inaugurez o rubrică nouă pe Cinema, pas cu pas: CINEMA VINTAGE. Ştiu, în ultimele luni nu puţine au fost "lansările" de noi rubrici pe blog...Unele proiecte au continuat, altele au fost întrerupte. Probabil că nu va trece mult timp până mă voi apuca să şterg puţin praful şi să dau cu aspiratorul pe blog, ocazie cu care voi încerca o grupare mai intuitivă a articolelor, cel mai probabil pe teme sau domenii mai cuprinzătoare. Indiferent când va fi curăţenia de primăvară/vară, CINEMA VINTAGE va fi una din rubricile cărora le voi acorda cea mai mare atenţie. Aşa cum am mai spus, sper să vă stârnească interesul, cu toate că va fi vorba de o reîntoarcere în trecut, în perioada de început a cinema-ului (din România şi de aiurea). Prin această iniţiativă, doresc, totodată, să concretizez o promisiune pe care am făcut-o în urmă cu mai puţin de două săptămâni, aceea de a acorda o atenţie sporită cinematografului "retro". Am în vedere atât recenzii ale filmelor mute ori din "pre-istoria" cinematografului acustic, o punere în temă cu subiectele fierbinţi, "la ordinea zilei" în acea perioadă, publicarea de fotografii inedite, pe scurt, revitalizarea unei perioade care consider că nu trebuie nicidecum uitată. Din câte ştiu (în caz că greşesc, vă rog să mă corectaţi!), România nu se poate lăuda cu vreo iniţiativă lăudabilă de "recuperare a memoriei" celei de-a şaptea arte, nici în spaţiul virtual şi cu atât mai puţin pe alt suport media. Nicidecum pentru a fi de "bonton", Cinema, pas cu pas se va ocupa în mod sistematic de subiect şi cine ştie, poate că într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat vom reuşi să înţelegem mai bine prezentul cinematografic prin prisma trecutului său. 

Sper să fiţi alături de mine! Spun asta, fiind absolut convins de faptul că inclusiv voi, cititorii blogului, veţi putea contribui la reuşita proiectului. Alte detalii, în cel mai scurt timp!

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 3

Rola de film!

Una din cele mai de răsunet invenţii ale epocii i-a aparţinut lui George Eastman, fotograf amator, care a dezvoltat în 1884 prima bandă flexibilă de film şi a comercializat prima rolă de film având la bază nitratul de celuloză (atenţie, nu nitroceluloză!) în 1889. Cu alte cuvinte, inventase mediul necesar pentru surprinderea imaginilor în mişcare, contribuind, astfel, la dezvoltarea accelerată a cinematografului din anii următori. 

George Méliès

Wednesday, July 6, 2011

Concurs "Cinema, pas cu pas"

Cine este personajul din imaginea de mai jos?
el care va răspunde (primul) corect primeşte un DVD original!


Indiciu: compozitor nordic.
Răspuns: Matti Bye.


P.S. vor mai urma şi alte concursuri pe Cinema, pas cu pas, aşa că fiţi alerţi!

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 2

Teatrul Robert-Houdin

În 1888, Méliès se distanţează de familie: abandonează definitiv afacerea iar după numai un an, părăseşte şi locuinţa din rue Taylor, în care stătea împreună cu fraţii săi. Se va muta la 22 rue Chauchat, în imediata apropiere a bulevardului Italiens. Pentru vârsta pe care o avea (sub 30 de ani), Georges deţinea o avere considerabilă, graţie, fireşte, donaţiei primite de la tatăl său. Cam în aceeaşi perioadă, văduva lui Robert-Houdin scoate la vânzare faimosul teatru de la numărul 8, bulevardul Italiens. Méliès îl achiziţionează pentru suma de 47.000 franci. Redecorează interiorul clădirii, primul spectacol având loc în octombrie 1888. 

George Méliès

Tuesday, July 5, 2011

Filmul mut, "motor" de promovare media: cazul AXN

Nu sunt sigur dacă să jubilez sau să mă întristez la vestea că postul de televiziune AXN, aflat într-o aparentă "dificultate" de a-și promova eficient produsele media, este nevoită să apeleze la "rețeta" filmului mut. Spun că încă oscilez între cele două variante, din teamă ca întreaga campanie să nu aibă, de fapt, o conotație peiorativă la adresa filmului fără sonor. De teamă, altfel spus, ca totul să nu fie decât o glumă "nevinovată", făcută cu scopul de a ține în priză populațiile de "barbari" (conceptul îi aparține lui Alessandro Baricco), suprasaturați - probabil -, de promo-urile stereotipale de pe micile ecrane. Dacă, în schimb, campania AXN este una bine intenționată, mă voi grăbi să spun mea culpa și chiar să îi felicit pentru inițiativă. Dacă această variantă este cea "corectă", nu pot decât să închei spunând și eu, ca și cei de la AXN, că, într-adevăr, "poveștile bine spuse (n.n.!) nu îmbătrânesc niciodată".


Sondaj de audienţă "Cinema, pas cu pas"

După mai mult de şase luni petrecute împreună pe blog (prima postare, în 28 octombrie 2010, cu Eric Rohmer în prim plan), cred că a venit momentul să vedem cam cum stă Cinema, pas cu pas la capitolul audienţă. Dacă vreţi, puteţi să consideraţi rezultatele de mai jos ca definind profilul sociologic al cititorilor blogului.


Ancheta sociologică a fost derulată cu sprijinul portalului www.trafic.ro, la care Cinema, pas cu pas este abonat din februarie a.c. (aşadar, ar rămâne "neacoperite" lunile octombrie-decembrie 2010 şi ianuarie 2011, dar în acea perioadă blogul abia se lansase, deci nu cred că pierdem foarte mult rezumându-ne la intervalul februarie-iunie 2011).



Monday, July 4, 2011

Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 1

Georges Méliès s–a născut pe 8 decembrie 1861, într-o familie pariziană de viţă burgheză. A fost al treilea copil al unui artizan de pantofi de lux, la mare căutare în perioada celui de-al Doilea Imperiu francez. În 1868, Méliès se înscrie la liceul Michelet din Vanves, ulterior continuându-şi studiile la Paris, la liceul Louis cel Mare. Încă de la început şi-a manifestat talentul şi apetitul pentru pictură. Deşi părinţii săi nu aveau înclinaţii deosebite spre artă, l-au dus pe micul Méliès la numeroase spectacole, între care şi operele comice ale lui Offenbach. Georges a luat lecţii de sculptură, a manifestat o anume precocitate în poezie, mai târziu având ocazia să îl întâlnească pe celebrul Verlaine. A fost interesat şi de politică. A promovat examenul de bacalaureat în 1880, ulterior lucrând, o scurtă perioadă de timp, alături de părinţi, în afacerea acestora. Pe 18 noiembrie 1881 îşi începe stagiul militar, fiind repartizat - spre încântarea lui - la biblioteca garnizoanei. Urmează cursuri de pictură şi are şansa să îi întâlnească pe Degas şi Huysmans

Georges Méliès

Pentru a-l proteja de o relaţie amoroasă ce părea să îi acapareze întreaga atenţie, părinţii decid să îl trimită la Londra, un bun prilej pentru tânărul Georges de a se familiariza cu limba engleză şi a asimila noi cunoştinţe despre mediul de afaceri.

Friday, July 1, 2011

No silence, please! = "Cabinetul figurilor de ceară" (1924) + Einuiea

O nouă vizionare la Centrul ceh. În seara de 30 iunie, proiectul extrem de tentant iniţiat de institutul cultural, sub titulatura “No silence, please!” (despre care am mai scris în detaliu pe Cinema, pas cu pas aici şi aici) şi-a consumat ultimul act, înainte de aşteptata vacanţă de vară. Aşa cum fuseserăm deja obişnuiţi de la proiecţiile anterioare, ni s-a servit un film de calitate, un clasic al genului, obligatoriu – zic eu – de vizionat de orice pasionat de cinema: “Waxworks” (regia Paul Leni, vezi însă şi aici). Pentru cei mai puţin familiari cu "adolescenţa" cinematografului european, filmul este o adevărată revelaţie şi poate fi considerat, fără exagerare, o mică bijuterie, măcar şi prin faptul că pune laolaltă câţiva monştrii sacri ai celei de-a şaptea arte: Emil Jannings, Conrad Veidt, WernerKrauss, Wilhelm (sau William) Dieterle şi, fireşte, Paul Leni. Ca şi la proiecţiile precedente, am avut parte de o atmosferă liniştită, un public entuziast şi “disciplinat”, cu aparenţa că arde de nerăbdare să asimileze un alt reper al cinematografiei mondiale. Îmi menţin aprecierile şi ex-post, după terminarea vizionării. În concluzie, o experienţă plăcută, câteva clipe de detaşare de agitaţia cotidiană şi o modalitate excelentă de a “persifla” teribilismul filmelor de “mall”, zgomotoase şi intruziv-agresive senzorial, fără, însă, a oferi nimic cu adevărat tentant spectatorilor.

 

Tuesday, June 28, 2011

"On the waterfront" şi arta grafică din România

În 1955, “On the waterfront” a devenit unul din cele mai încununate filme din istoria de până atunci a Premiilor Academiei Americane de Film. Spre deosebire, însă, de filme precum “An american in Paris” (1951), “The greatest show on earth” (1952), “Around the world in eighty days” (1956) sau “Ben-Hur” (1959) - toate deţinătoare de Oscaruri - “On the waterfront” era o capodoperă a realismului cinematografic, ce părea să îşi extragă seva din creaţiile neorealiştilor italieni (“Rome open city”, “Bicycle thieves” etc.). Celelalte filme enumerate anterior nu erau altceva decât producţii extravagante ale marilor studiouri americane. Produs de Sam Spiegel, “On the waterfront” a fost, la început, un “orfan” (aşa cum îi plăcea să-l denumească chiar regizorul Elia Kazan), fiind refuzat de majoritatea studiourilor. În cele din urmă, a reuşit să obţină finanţarea necesară, filmările având loc în Hoboken (New Jersey) şi New York. Acţiunea filmului este exponenţială pentru viaţa de zi cu zi a muncitorilor docheri, locaţiile în care s-a filmat fiind chiar cartierele muncitoreşti din zona portuară.

Monday, June 27, 2011

"Knife in the water", Roman Polanski [1962]


Sunday, June 26, 2011

Musical-urile de la Hollywood ale lui Ernst Lubitsch

La scurt timp după moartea (1947) lui Ernst Lubitsch, Jeanette MacDonald declara următoarele:
Pe platoul de filmare își dădea adevărata măsură a artei sale, fără a cădea, însă, în păcatul patetismului. Am cunoscut foarte mulți regizori care l-au admirat și au încercat să îl imite în propria carieră. Pentru mine, a fost cel mai bun editor cu care am lucrat vreodată. Editarea o făcea direct pe platoul de filmare – filma numai ceea ce îl interesa. Întotdeauna, vizualiza scenariul exact în forma în care dorea să fie transpus pe ecran și nu îmi amintesc să fi întâmpinat vreodată probleme. Scenariile se regăseau, cu un mare grad de precizie, în filmele sale.

Saturday, June 25, 2011

S-a mai stins o stea - Peter Falk

Cuvintele sunt de prisos...Dumnezeu să îl odihnească în pace!


Thursday, June 23, 2011

"Freaks" (1932), de Tod Browning - un cult "horror", acum şi pe "Cinema, pas cu pas"

Începând de prin anii 1960, odată cu re-aducerea la lumină”, asemenea unui vestigiu arhitectonic deshumat, a peliculei lui Tod Browning (Freaks, 1932) – considerată bizară, cel puţin prin linia narativă abordată – filmul s-a impus în categoria clasicelor incontestabile. Deşi unii critici s-au încăpăţânat în a-l eticheta în genul horror, o simplă vizionare la "rece" ne demonstrează cât de mult s-au putut înşela aceştia. Lumea evoluează şi, odată cu ea, inerent, valorile se reconfigurează în perimetre noi, uneori surprinzătoare. Ceea ce la un moment dat a fost considerat excentric, pătrunde astăzi în mainstream, cu aceeaşi uşurinţă cu care status quo-ul altei perioade istorice se poate perima şi părea hilar contemporanilor.



Thursday, June 16, 2011

Fotogramele filmului mut

Cuvintele au avut un rol esenţial în epoca filmului mut! Consider că numai cineva cu o doză "temeinică" de ignoranţă în materie de film ar putea pune sub semnul întrebării pertinenţa afirmaţiei de mai înainte, neobişnuită şi paradoxală doar la prima vedere. Atât titlul filmului, cât şi cartonaşele conţinând text ajutător (cu rol de ghidaj prin hăţişul - uneori de-a dreptul întortocheat - al acţiunii filmului), sunt cele mai evidente exemple de prezenţă a cuvintelor în filmul mut. Sunt convins că un artist plastic ar merge şi mai departe, asociind elementelor de design grafic ale filmului valenţe cu mult peste cele posibil a fi descifrate de un novice în materie de artă.


Saturday, June 11, 2011

Camera multiplan a studiourilor Disney

Nu cu mult timp în urmă am "poposit" aici, pe Cinema pas cu pas, în studioul de animație Disney (găsiți postarea aici), pentru a ne lămuri cu privire la etapele pe care le pacurge un film de animație, de la faza incipientă a concepției acestuia, până la finalizarea lui și proiectarea în sălile de cinematograf. De data aceasta, cu voia voastră și beneficiind - încă o dată - de sprijinul însuși al lui Walt Disney, vom relua incursiunea în lumea animației, pentru a vedea la lucru una din cele mai interesante soluții născocite de tehnicienii studioului american: camera multiplan. 



Thursday, May 12, 2011

64 de ediţii ale Festivalului de la Cannes


Tuesday, May 3, 2011

Cinefotografii

Astăzi vă propun un concept peste care am dat şi eu în mod cu totul întâmplător, în preumblările mele (inepuizabile) prin hăţişurile internetului: "cinefotografia". După cum sunt sigur că v-aţi dat deja seama, este vorba de o artă de graniţă, apărută la întrepătrunderea dintre fotografie (imagini statice) şi cinematografie (imagini în mişcare). Deoarece îi prevăd un viitor "măreţ", vă sugerez să adăugaţi în mod conştiincios noul concept pe lista găselniţelor utile din 2011, pentru că nu se ştie niciodată când veţi avea ocazia de a demonstra în mod "ştiinţific" (cu probe palpabile, așadar), că fotografia şi cinema-ul pot face casă bună împreună. Și asta, fără să fie nevoie ca vreuna din ele să cedeze celeilalte din propriul teritoriu "vital". Lăsând câteva secunde gluma la o parte, cinefotografia pare a fi una din acele invenţii demne de toată lauda, care demonstrează, dacă mai era necesar, că geniul creatorului derivă de multe ori din aplicarea unei gândiri neconvenţionale asupra convenţionalului: nici fotografia, nici cinema-ul nu sunt invenţii noi, însă, iată (!), privite dintr-o perspectivă atipică, pot da naştere unei struţo-cămile interesante.

Let the show begin! Cu o singură condiţie, însă: să priviţi cu mare atenţie fotografiile!

O combinație spectaculoasă între cinematograf și fotografie