În una din postările anterioare (), îmi exprimam suspiciunea vis-à-vis de tot ce implică ordonare/clasificare/ierarhizare în materie de artă, începând de la clasamentele de tipul “celor mai bune filme ale deceniului/anului/lunii etc.”, până la colecţiile muzicale vulgare şi vulgarizante de tip “best of”. Nu cred că vă aşteptaţi să vă spun că lucrurile s-au schimbat în vreun fel de atunci. Pentru că nu, nu s-au schimbat deloc.
Şi, cu toate acestea, nimic nu mă împiedică să abuzez puţin de această “armă de distracţie în masă”, dar promit să fie pentru o cauză nobilă. De data asta vom vorbi de un clasament atipic. Mai precis, de un “all time” al "celor mai lungi filme". E adevărat, clasamentele de acest gen au, indiscutabil, şi unele avantaje față de top-urile obişnuite.
În primul rând, criteriul de clasificare este obiectiv şi, de aceea, devine dificil de manipulat într-un sens sau în altul: de pildă, x ore durată a filmului = locul y în clasament. În al doilea rând, schimbările de poziţii în clasament sunt, cum, poate şi intuiţi, extrem de rare, deoarece vorbim aici de performanţe relativ excepţionale, demne mai degrabă de “Guinness Book” şi nu de simple filme ce ar putea fi proiectate în sălile de cinema.
Înarmaţi cu aceste precizări, să revenim la subiect şi să vă spun că până cu puţin timp în urmă, locul întâi al clasamentului a fost dominat de o producţie franţuzească, intitulată “Cinematon”. Durata filmului: 156 ore (adică 6 zile şi jumătate de vizionare neîntreruptă). Începând din 2011, poziţia respectivă este revendicată de “Modern times forever (Stora Enso Building, Helsinki)”, pentru a cărui vizionare ar trebui să vă alocaţi 10 zile sau, dacă, eventual, doriţi să şi mâncaţi şi să vă odihniţi între timp, ar fi nevoie cam de tot concediul pe un an de zile (!).
Dar, destul cu joaca, daţi-mi voie să vă spun câteva cuvinte despre “Cinematon”, sursa de inspiraţie a textului de faţă. Dirijorul (în postură de regizor al) filmului este Gérard Courant, un cineast francez din grupul “experimentaliştilor”, care şi-a dedicat ultimii 33 de ani acestui proiect. Vă daţi seama cum este să lucrezi atâta amar de vreme la un singur film? Instinctiv, când auzi o grozăvie aşa mare, primul lucru la care te gândeşti este că omului îi lipseşte o doagă. Dar, în realitate, lucrurile nu stau deloc aşa...Dimpotrivă!
Ceva mai înainte vorbeam de o “cauză nobilă” şi acum am ajuns în punctul în care mă văd nevoit să o divulg: prin intermediul “Cinematon”-ului, Courant se plasează în postura unui veritabil istoric al cinematografiei mondiale, surprinzând pe peliculă chipurile şi gesturile a zeci şi sute de regizori, actori, artişti plastici, scriitori etc. Şi nu face asta la întâmplare, ci urmând un scenariu bine pus la punct: portretele protagoniştilor sunt secvenţe de film mut – nici unul din aceştia nu scoate o singură vorbuliţă – şi, mai mult, fiecare portret în parte durează fix 3 minute şi 25 de secunde. Pare interesant, nu?
Proiectul a fost iniţiat de Courant în 1978 şi de atunci continuă în mod neîntrerupt. Dacă am fi curioşi, am putea chiar să facem un calcul pentru a vedea peste cât timp va reuşi să se reinstaleze pe prima poziţie a clasamentului. Dar, aşa cum am spus deja, Cinema, pas cu pas nu are astfel de curiozităţi. În ceea ce îi priveşte pe protagonişti, să menţionăm câteva nume, ca să vă formaţi o idee despre ce este vorba: Jean-Luc Godard, Serghei Paradjanov, Wim Wenders, Terry Gilliam, Maurice Pialat, Sandrine Bonnaire etc. Am enumerat numai “suspecţi de serviciu”, adică artişti intim legaţi de cinematografie. Dacă doriţi o listă ceva mai completă, puteţi să vizitaţi pagina cineastului, pe care o puteţi accesa . Cât ne priveşte pe noi, vă las în compania unor mostre de “Cinematon”.
Şi, cu toate acestea, nimic nu mă împiedică să abuzez puţin de această “armă de distracţie în masă”, dar promit să fie pentru o cauză nobilă. De data asta vom vorbi de un clasament atipic. Mai precis, de un “all time” al "celor mai lungi filme". E adevărat, clasamentele de acest gen au, indiscutabil, şi unele avantaje față de top-urile obişnuite.
 |
| Hmmm...ce lung e filmul acesta! |
În primul rând, criteriul de clasificare este obiectiv şi, de aceea, devine dificil de manipulat într-un sens sau în altul: de pildă, x ore durată a filmului = locul y în clasament. În al doilea rând, schimbările de poziţii în clasament sunt, cum, poate şi intuiţi, extrem de rare, deoarece vorbim aici de performanţe relativ excepţionale, demne mai degrabă de “Guinness Book” şi nu de simple filme ce ar putea fi proiectate în sălile de cinema.
Înarmaţi cu aceste precizări, să revenim la subiect şi să vă spun că până cu puţin timp în urmă, locul întâi al clasamentului a fost dominat de o producţie franţuzească, intitulată “Cinematon”. Durata filmului: 156 ore (adică 6 zile şi jumătate de vizionare neîntreruptă). Începând din 2011, poziţia respectivă este revendicată de “Modern times forever (Stora Enso Building, Helsinki)”, pentru a cărui vizionare ar trebui să vă alocaţi 10 zile sau, dacă, eventual, doriţi să şi mâncaţi şi să vă odihniţi între timp, ar fi nevoie cam de tot concediul pe un an de zile (!).
Dar, destul cu joaca, daţi-mi voie să vă spun câteva cuvinte despre “Cinematon”, sursa de inspiraţie a textului de faţă. Dirijorul (în postură de regizor al) filmului este Gérard Courant, un cineast francez din grupul “experimentaliştilor”, care şi-a dedicat ultimii 33 de ani acestui proiect. Vă daţi seama cum este să lucrezi atâta amar de vreme la un singur film? Instinctiv, când auzi o grozăvie aşa mare, primul lucru la care te gândeşti este că omului îi lipseşte o doagă. Dar, în realitate, lucrurile nu stau deloc aşa...Dimpotrivă!
Ceva mai înainte vorbeam de o “cauză nobilă” şi acum am ajuns în punctul în care mă văd nevoit să o divulg: prin intermediul “Cinematon”-ului, Courant se plasează în postura unui veritabil istoric al cinematografiei mondiale, surprinzând pe peliculă chipurile şi gesturile a zeci şi sute de regizori, actori, artişti plastici, scriitori etc. Şi nu face asta la întâmplare, ci urmând un scenariu bine pus la punct: portretele protagoniştilor sunt secvenţe de film mut – nici unul din aceştia nu scoate o singură vorbuliţă – şi, mai mult, fiecare portret în parte durează fix 3 minute şi 25 de secunde. Pare interesant, nu?
Proiectul a fost iniţiat de Courant în 1978 şi de atunci continuă în mod neîntrerupt. Dacă am fi curioşi, am putea chiar să facem un calcul pentru a vedea peste cât timp va reuşi să se reinstaleze pe prima poziţie a clasamentului. Dar, aşa cum am spus deja, Cinema, pas cu pas nu are astfel de curiozităţi. În ceea ce îi priveşte pe protagonişti, să menţionăm câteva nume, ca să vă formaţi o idee despre ce este vorba: Jean-Luc Godard, Serghei Paradjanov, Wim Wenders, Terry Gilliam, Maurice Pialat, Sandrine Bonnaire etc. Am enumerat numai “suspecţi de serviciu”, adică artişti intim legaţi de cinematografie. Dacă doriţi o listă ceva mai completă, puteţi să vizitaţi pagina cineastului, pe care o puteţi accesa . Cât ne priveşte pe noi, vă las în compania unor mostre de “Cinematon”.
Terry Gilliam
Jean Luc-Godard
Sandrine Bonnaire
Alain Chabat
0 comentarii:
Post a Comment