Monday, July 18, 2011

[CINEMA VINTAGE] - Dublarea actorilor în filmul cu sonor

Dubbing-ul este modalitatea de înlocuire a unor voci cu altele, operaţie ce are loc în faza de post-sincron a producţiei unui film. Dar, tot dubbing este şi situaţia în care actorii titulari înregistrează efecte sonore sau replici după încheierea filmărilor, pentru a remedia calitatea audio precară a materialului original. Cea de-al doilea tip de dublaj se practică în marea majoritate a filmelor moderne, fiind cunoscută sub numele alternativ de “looping”. În limbajulul obişnuit, atunci când cineva foloseşte termenul “dubbing”, ne gândim imediat la situaţiile de transfer a unei variante de film dintr-o limbă în alta. Alături de subtitrare, dubbing-ul este cea mai des practicată modalitate de a realiza acest lucru. În articolul de faţă, însă, vom desemna prin dubbing situaţiile de intervenţie asupra peliculei în etapa post-filmare, necesare pentru a remedia anumite deficienţe ale actorilor (de ex., situaţiile în care aceştia nu pot cânta, vorbi limbi străine etc.).

Este, dacă doriţi, un truc prin care se eludează lipsa de talent a vedetei” care, beneficiind inclusiv de complicitatea studiourilor producătoare, a reuşit în multe situaţii să treacă neobservat. Însuşi Curt Belling, semnatarul articolului, menţionează un caz în care o revistă italiană de specialitate s-a lăsat păcălită de abilităţile” vocale ale interpretului principal

Cunoscutul ziar <<Tempo>> căzu în cursă, subliniind la recenzia filmului în chestie, cât de bine a ştiut Szakall să dea verbului său acel caracter particular. Mai târziu, ziarul trebuie să rectifice, anunţând trucul care azi e aşa întrebuinţat.

Exemplele abundă şi există persoane pasionate (îi putem numi mici detectivi”) care au întocmit liste lungi şi surprinzătoare - prin informaţiile pe care le dezvăluie - pe această temă. Unul din exemplele pe care vreau neapărat să îl menţionez aici – nu pentru a discredita în vreun fel meritele actriţei, ci pur şi simplu pentru a scoate în evidenţă imperfecţiunea umană – este cel al sopranei (!) Jeanette MacDonald. Ei bine, da, sper că aţi sesizat sublinierea: MacDonald era cântăreaţă profesionistă. Şi, cu toate astea, la un moment dat, pur şi simplu nu s-a desurcat. Este vorba de filmul Bitter sweet, din 1940 (pe care, recunosc, încă nu l-am văzut), în care MacDonald trebuia să interpreteze cântecul "Love in any language", scris într-un dialect mai ciudat. Nereuşind, a trebuit să fie ajutată de “fantomaAnn Harriette Lee. Pentru că, am uitat să vă spun, aceste vedete din umbră sunt alintate cu adjectivul “fantome” şi de cele mai multe ori, rămân în umbră pentru totdeauna, în timp ce actorii şi actriţele “vedete” sunt încununate cu laurii recunoaşterii profesionale, fără să ne facem că uităm să menţionăm nici de cecurile fabuloase pe care le încasează.

Jeanette MacDonald

Mă opresc aici cu comentariile, şi mă grăbesc să predau ştafeta lui Curt Belling şi "personajelor" sale. Lectură plăcută! 



Karl Valentin
Pentru ea a scris Bertolt Brech rolul Polly din "Opera de trei parale"
Erich Carow
Cele mai cunoscute roluri de film au fost în "The singing city", "The song of night" sau "Ich liebe alle frauen"
La Berlin Deutsches Theater a lucrat cu celebrul Max Reinhardt.
Richard Tauber
Szoke Szakall
Eroul "nostru", Erwin van Roy

şi "repetenţii", în viziunea lui Belling:

Emil Jannings
Conrad Veidt

0 comentarii: