Georges Méliès, magicianul filmului mut - episodul 4

28 decembrie 1895 – marele "şoc"

La prima proiecţie publică realizată cu Cinematograful (25 decembrie 1895, Salon Indien du Grand Café), Méliès făcea parte din audienţă. Primise invitaţia de la Antoine Lumière, pe care – aşa cum am văzut în episodul anterior – îl cunoştea bine, Lumière fiind unul din chiriaşi teatrului Robert Houdin, unde îşi deschisese (în aprilie 1895) un atelier foto. Cu toate acestea, Antoine nu îi divulgase lui Méliès absolut nimic despre invenţia copiilor săi (fraţii Lumière). 

George Méliès

Într-un interviu din 1937, Méliès explica: 

L-am întâlnit pe Antoine pe treptele teatrului Houdin. Mi-a spus : <<Méliès, tu care ai abilitatea de a-ţi uimi audienţa cu trucurile tale, trebuie neapărat să vii diseară la Grand Café. Cred că vei vedea ceva care te va ului chiar şi pe tine…>>. 

Fraţii Lumière

În acelaşi interviu, Méliès descrie evenimentul din acea seară: 

Ne găseam – eu şi toţi ceilalţi invitaţi – în faţa unui ecran, foarte asemănător celui pe care îl foloseam şi noi pentru unele proiecţii, când am văzut deodată proiectată imaginea pieţei Bellecour din Lyon. Un pic surprins, abia am avut timp să îi şoptesc vecinului din dreapta mea: <<Ne-au chemat aici pentru atâta lucru. Am făcut trucul ăsta aproape în fiecare zi  din ultimii 10 ani>>. Nici nu apucasem bine să termin ce aveam de spus, că o trăsură cu cai a început să se deplaseze în mod ameninţător către noi, spectatorii, urmată apoi de altele…vedeam pe ecran întreaga animaţie a străzii. Priveam cu gurile căscate, nevenindu-ne să credem că aşa ceva este, într-adevăr, posibil.

Imagini ale Cinematografului (preluate de aici)

Reclamă din 1895 la Cinematograf

Proiecţia s-a bucurat de un mare succes. Mai târziu, Clement Maurice, managerul evenimentului, spunea: “Succesul a fost atât de mare, încât peste două săptămâni aveam audienţe zilnice de 2000-2500 persoane, fără să fi plătit vreun franc pentru a ne face publicitate în ziare”.

Spre deosebire de celelalte proiectoare, Cinematograful fraţilor Lumière era deopotrivă cameră de filmat şi proiector, ceea ce simplifica în mod dramatic lucrurile. Cântărea mai puţin şi era mai practic decât toate celelalte aparate care circulau pe piaţă. În plus, calitatea imaginii o depăşea pe cea a Kinetograf-ului, ale cărui imagini proiectate aveau mai degrabă o aură spectrală, fantomatică, fiind lipsite de claritate. Elementul de originalitate al Cinematografului consta în motorul acestuia, capabil să redea imaginile în condiţiile unei cursivităţi sporite, naturale şi, în plus, să proiecteze imaginile pe o suprafaţă de pânză mai lată.

Intrigat de noua minune, Georges le propune fraţilor Lumière să achiziţioneze aparatul, însă aceştia refuză, preferând să beneficieze chiar ei de pe urma câştigurilor ce urmau a fi încasate de pe urma noii maşinării.

Revenirea la Londra şi realizarea primelor proiecţii la Paris

Fără să fi avut succes în tentativa de achiziţie a Cinematografului, Méliès merge la Londra pentru a se întâlni cu Robert Paul, cel care pusese la punct, în 1896, proiectorul denumit Teatrograf (mai târziu, primeşte numele de Animatograf). În martie-aprilie 1896, Méliès cumpără un proiector, câteva filme realizate de Paul, precum şi altele, produse iniţial pentru Kinetoscop. Méliès schimbă denumirea Teatrografului în Kinetograf (cu o mică diferenţă de ortografiere - Kinétographe (aparatul lui Méliès), faţă de Kinetograph (aparatul lui Edison)). Prima proiecţie la Paris folosind noul aparat este în 5 aprilie 1896. O reclamă din 14 aprilie din ziarul L’Orchestre explica: “Teatrul Robert Houdin a introdus Kinetograful, maşinăria americană care a suferit unele îmbunătăţiri şi acum proiectează fotografii în mişcare în mărime naturală”.

Kinetograful franţuzesc, 1896, imagine preluată de aici

Méliès a preferat să promoveze proiectorul ca fiind de producţie americană, considerând că în felul acesta ar avea mai mult succes la public. În mod deliberat, denumirea proiectorului său era similară celei folosite de Edison pentru camera sa de filmat (Méliès a speculat faptul că în SUA, Edison şi-a patentat noua invenţie – inclusiv numele acesteia – abia un an mai târziu, în 1897).

Sursa: “Culoarea redescoperită a <<Voiajului în lună>>”, 2011

(va urma)

Pentru restul episoadelor, click aici.