"The artist", Michel Hazanavicius, 2011

Fără să fi dat marea lovitură la Palme d'Or-ul de anul acesta, filmul lui Hazanavicius a reuşit, totuşi, să-şi treacă la activ premiul pentru "cel mai bun actor" (Jean Dujardin). Pe ansamblu, o performanţă interesantă a peliculei regizorului francez, care, în pofida mai multor lung metraje realizate până acum, nu găsise formula succesului internaţional. S-ar putea ca "The artist" să fie "cheia secretă" de care avea nevoie. Dacă ne gândim şi la particularităţile peliculei, prim-planul de care s-a bucurat devine parcă şi mai interesant de evidenţiat: un film mut, în plină revoluţie a mediilor de proiecţie, cu un format 3D tot mai activ, aproape sufocant pentru "concurenţă".


The artist, 2011, regia: Michel Hazanavicius. 


Să vedem ce spune Hazanavicius:

Chiar la începutul carierei mele în lung metraj, cam acum șapte sau opt ani, visam să fac un film mut. Poate din cauza faptului că majoritatea regizorilor pe care îi ador vin din  acea perioadă: Hitchcock, Lang, Ford, Lubitsch, Murnau, Wilder (scenarist)...Un alt motiv este acela că un film mut relevă cel mai bine responsabilitatea și rolul important pe care le are regizorul: nici scenaristul și nici actorii nu au rolul major într-un asemenea film -  totul ţine în modul cel mai intim de inspirația regizorului. În acest gen de film, totul gravitează în jurul imaginii, a organizării mesajelor vizuale pe care le trimiţi publicului. Este o formă de cinema profund emoţională, senzorială...

Jean Dujardin (în film, George Valentino) și Michel Hazanavicius

Berenice Bejo (în film, Peppy Miller) (dreapta pozei).