-Păi, știi, este...
Adevărul e că nu auzisem niciodată de o chestie ca asta...
-Știi - am încercat eu să înnod de unde rămăsesem - e un robot.
-Ce fel de robot? a insistat ea, ridicând din sprâncene.
-Păi, să vezi, unul care e automat, am inventat eu la întâmplare, simțind cum sunt prins la mijloc.
Fiică-mea a izbucnit într-un hohot de râs aproape isteric, ținându-se în același timp cu mâinile de burtă.
-Păi, tată, măcar atâta lucru știu și eu, că roboții sunt mașinării automate. Zi-mi, mai bine, ce-i ăla un automaton! Hai odată, că pierdem acțiunea și după aia trebuie s-o luăm de la capăt.
Clar, era nerăbdătoare să știe, așa că am mizat totul pe o singură carte și i-am aruncat, cu siguranța de multe ori doar mimată, a părintelui:
-Hai mai bine să vedem până la capăt filmul și sigur ne lămurim noi...
Ați ghicit, da? Am jucat o carte caștigătoare. Firește, doar sunt părinte și o stiți prea bine și voi (:-)), părinții au de cele mai multe ori dreptate. Ar mai fi, totuşi, ceva. Deși am aflat ce-i ăla un automaton în următoarele cinci minute, nici n-a mai contat. Pînă la urmă, la ce-i bun un robot - fie el chiar și un automaton (!) - fără un om pe undeva prin preajma lui?
La sfârșitul filmului, fiică-mea, într-o eliberare spontană din tensiunea care o țintuise mai bine de două ore în fața ecranului, îmi spune, lăsându-mă fără replică:
-Știi, fără filmele de-acum o sută de ani, degeaba am fi avut azi televizoare și dvd-playere, nu cred c-am fi avut ce vedea la ele. E la fel ca automatonul ăla, degeaba îl construiești dacă nu știi ce să faci cu el.
Așa că îndrăznesc să zic și eu ceva la final: să nu uităm de unde am plecat, pentru că am ajuns deja destul de departe. N-am ars gazul de pomană! Cred că nici eu nu l-am ars de pomană în după-amiaza asta preț de două ore. De George Melies, Douglas Fairbanks, Buster Keaton, Harold Lloyd și un aer de Metropolis Lang-ian cu al său automaton puteți avea parte și voi dacă vă rezervați un loc la "Hugo", ultima "rolă" a lui Martin Scorsese.
Am considerat tot timpul "The trick of light" al lui Wenders un "accident". Dar atunci când vine și Scorsese din spate și îl văd alergând pe același culoar, încep să mă gândesc din ce în ce mai serios dacă am greșit. Iar dacă îmi amintesc și de succesul recent al "Artistului" lui Hazanavicius, atunci se conturează tot mai clar că m-am înșelat. Ne întoarcem la origini! Hooray!
Link-uri utile:
Despre George Melies am scris în repetate rânduri pe blog.
George Melies, magicianul filmului mut - episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, anexă, gânduri ale regizorului.
 |
| Atenție la textul ondulat de sub fotografie! |
 |
| Un automaton :-) |
0 comentarii:
Post a Comment