O "leapşă" pe tema Kodachrome

Zilele trecute m-am trezit pe pagina de Facebook a blogului cu o postare interesantă: un filmuleţ de 4' şi jumătate din 1922, realizat de compania Kodak pentru testarea noii pelicule Kodachrome. Stăteam aşezat în faţa ecranului, urmărind filmul, şi pur şi simplu nu-mi venea să cred că văd o secvenţă realizată cu 13 ani înainte de comercializarea primei role Kodachrome! Uimitor! După ce am ieşit, mai mult obligat-forţat, din starea de reverie, mi-a venit ideea să transform totul într-o "leapşă". Sunt sigur că autoarea surprizei nu se va supăra...Şi ce poate fi mai simpatetic în contextul propus de Simina, decât să închid cercul şi să vă spun câteva ceva despre ultimul film Kodachrome tras vreodată. Spun asta deoarece, în cazul în care nu ştiaţi, Kodachrome nu mai există, pur şi simplu pentru că între timp "omenirea" a trecut, cu tot cu arme şi bagaje, în tabăra filmului digital. Mai are rost, oare, să adaug: "din păcate"?

Înainte de a trece la "leapşă", vreau să spun câteva cuvinte despre Kodachrome. Rola a fost introdusă de Eastman Kodak în 1935, fiind concepută în variate formate, acoperind o plajă foarte vastă, pornind de la nevoile fotografilor şi ajungând până la cele ale realizatorilor de filme. În 2009, când Kodak încetează în bună parte producţia, Kodachrome deţinea deja recordul de "cel mai longeviv film color din istorie"! 

Paleta coloristică cu adevărat aparte ("Brilliant color photograph!" exclamă la un moment dat Steve McCurry), precum şi senzaţia de realism a fotografiilor, s-au conturat în timp ca două din cele mai importante atu-uri ale peliculei. În plus, păstrate în condiţii propice (de lumină, temperatură, umiditate etc.), filmele Kodachrome pur şi simplu excelau, estimările indicând o pierdere de 20% a tentei culorilor într-un interval de 185 de ani. Cu scuzele de rigoare, simt nevoia să mă repet: uimitor!

E cineva care nu a văzut măcar o dată această fotografie? Este creaţia lui Steve McCurry (din 1984), având la bază un film Kodachrome.

Toate avantajele menţionate au atras de partea companiei Eastman Kodak o serie de fotografi de prestigiu (Steve McCurry, Peter Guttman), rămaşi fideli "cauzei" până la dispariţia completă de pe piaţă a produsului. Panta descendentă pe care s-a înscris Kodachrome-ul a fost cauzată, înainte de anii 2000, de dezvoltarea de Fujifilm (Fujichrome) şi, respectiv, Kodak (Ektachrome) a unor filme care necesitau procedee mai puţin costisitoare de transformare a imaginilor latente înregistrate în imagini vizibile. În aceste condiţii, abandonarea "redutei" Kodachrome nu s-a lăsat mult aşteptată, fiind, de altfel, previzibilă. Ulterior, după anii 2000, întreaga piaţă a filmelor analogice a primit o grea şi iremediabilă lovitură din partea "digitalului", tendinţă care s-a accentuat şi a culminat, în 2009 (22 iunie), cu exprimarea de către Kodak a intenţiei de încetare a producţiei vârfului de gamă, Kodachrome. Motivul invocat, oricât de sec ar părea: cererea în scădere. 

Steve McCurry

Un an mai târziu, în iulie 2010, compania notifică producerea ultimei role Kodachrome şi, odată cu aceasta, vine cu o iniţiativă interesantă: rola intră în posesia lui Steve McCurry, căruia i se propune ca fotografiile pe care le va trage să fie developate şi vernisate într-o expoziţie permanentă, deschisă la Eastman House, în Rochester, SUA. Fără să ezite, Steve acceptă propunerea. 

Aşa s-a născut povestea uneia din cele mai celebre role de film din istorie: "the last Kodachrome roll". E momentul să pun punct şi "lepşei" mele, dar vă las să admiraţi cum arată un final de drum, cel al Kodachrome şi, odată cu el, al fotografiei şi filmului pe suport analogic.

Mulţumesc încă o dată, Simina!

 

Steve McCurry

 

Robert de Niro