Pe "aripile" unui film mut restaurat

Am mai spus-o și nu obosim deloc să o repetăm, "Cinema, pas cu pas" este mai mult decât interesat de orice restaurare a peliculelor din perioada filmului mut. De data aceasta, avem ocazia să vorbim despre primul film gratulat, în 1929, cu laurii Oscar-ului. Nu, asta nu înseamnă în vreun fel că devenim comerciali sau ne lăsăm purtați de valul celor cu ochii țintuiți asupra cuvântului care începe cu "O". Nicidecum! Filmul este unul extrem de interesant, un cocktail veritabil de adrenalină - și ce senzații!-, considerat de unii ultima mare realizare a anilor 1920. Pe frontispiciu, stau scrise cu litere de-o șchioapă: Gary Cooper, Clara Bow, Richard Arlen și Buddy Rogers. Cu avantajul conferit de vizionarea filmului, dați-mi voie să pun oareșce "bețe-n roate" arsenalului de marketing tipic americănesc (da, funcționa perfect și pe vremea aceea!) și să restatuez ordinea: Buddy Rogers, Clara Bow, Richard Arlen și, în fine, Gary Cooper. Așa e mai mult mai corect. Ar fi injust să îi acordăm primatul lui Gary Cooper...la două ore și jumătate cât durează filmul, apariția lui - de vreun minut și jumătate - nu poate fi considerată mai mult decât una "cometică". Înainte să las introducerea să-mi scape de sub control, lucru care aproape că s-a întâmplat, mă grăbesc să vă spun numele filmului: "Wings". "Aripi" către sublim!

Clara Bow, fotografie promoțională pentru filmul "Wings", 1927

De la început vreau să remarc calitatea excepțională a restaurării - nu e deloc greu să te păcălești cu privire la perioada în care a fost realizat filmul, presupunând, de exemplu, că ai ajuns în sufragerie la câteva minute după ce a început filmul. O treabă făcută ca la carte de specialiștii de la Paramount, versiunea finală incluzând în totalitate celebrele secvențe colorate manual - extrem de sugestive - din timpul confruntărilor aeriene. Cu ocazia asta am dezvăluit și cam la ce să vă așteptați de la film: mult "câmp de luptă", umplut de regizor cu maximă eficiență și o coregrafie aeriană impecabilă și aproape neverosimil de bine pusă la punct pentru vremea respectivă (dacă nu ar exista miile de artefacte CGI, sunt absolut convins că reproducerea efectelor speciale din "Wings" s-ar dovedi extrem de dificilă și în ziua de azi). 


Scrijelind cuvinte pe pixelii blogului, cam asta e tot ce pot să spun într-un mod convingător despre importantul capitol al "efectelor speciale". Pentru diferența de adrenalină vă provoc să vedeți filmul!

Secvență din film în care se remarcă zonele colorate manual.

Negativele originale ale filmului au fost pierdute și, din acest motiv, copiile proiectate în toată perioada de până la începutul acestui an erau de o calitate discutabilă. Procesul de restaurare a peliculei a avut la bază o copie a negativelor păstrată în arhiva Paramount. Chiar și așa, rolele respective se pare că erau în bună măsură deteriorate, prezentând zgârieturi sau degradări ireversibile ale peliculei de nitrat. Folosind tehnici digitale moderne, filmul a fost refăcut cadru cu cadru, incluzând aici și suprafețele colorate - artefact regizoral folosit pentru ilustrarea în mod convingător a focurilor de armă și a flăcărilor care cuprind avioanele doborâte. Pentru refacerea acestora, ghidajul operatorilor restauratori s-a realizat cu ajutorul scenariilor de continuitate păstrate din perioada turnării filmului.

Adăugarea culorilor s-a realizat utilizând tehnici digitale, pe baza scenariului de continuitate. În varianta originală a filmului, acestea erau pictate manual.

Una din întrebările absolut firești, pe care mi le pun adesea și eu, este de ce sunt alese anumite filme pentru a fi restaurate, în detrimentul altora. Răspunsurile posibile sunt numeroase iar întrebarea, deși pare că ar fi așa, nu e una simplă. În primul rând, în perioada supremației filmului mut, arhivarea și păstrarea copiilor peliculelor nu era deloc un lucru de la sine înțeles. Din acest motiv, multe filme din acea perioadă sunt iremediabil pierdute. Chiar și în cazul "Wings", copia negativului original care a stat la baza restaurării a fost făcută de cineva (nu se cunoaște numele persoanei), spre sfârșitul anilor 1950, adică la mai bine de 30 de ani de la lansarea filmului. În al doilea rând, preferința pentru anumite filme e de multe ori strict întrețesută cu rațiuni de marketing. De pildă, "Wings" a intrat pe lista priorităților deoarece în 2012 se împlineau 85 de ani de la lansarea acestuia. Un bun prilej, deci, pentru Paramount de a scoate ceva valoros din arhivă. Și, într-adevăr, filmul nu e unul oarecare în istoria companiei, și asta nu doar pentru că a primit un Oscar. Conform unor calcule, se pare că pentru realizarea acestuia, compania ar fi cheltuit aproape 2 milioane de dolari, la care se adaugă cele 15 milioane de dolari, contravaloarea sprijinului oferit de armata americană pentru realizarea filmului. În total, cu mult mai mult decât costurile oricărui film contemporan! Și nu doar costurile sunt cele care au impus filmul, ci și succesul fulminant de public de care s-a bucurat.

Poziția de sus: filmul înainte de restaurare, poziția de jos: după restaurare. Sursa: Paramount.

În ce privește intriga filmului, aceasta nu e deloc una complicată: ne sunt prezentate crâmpeie din viața a doi tineri, Jack (Buddy Rogers) și David (Richard Arlen), proveniți din medii sociale diferite (David dintr-o familie înstărită, Jack, de origine mai modestă), fiecare cu aspirațiile și speranțele sale (Jack visează cu ochii deschiși clipa în care va ajunge să piloteze un avion). Într-o intrigă care aduce aminte izbitor, până la un punct, de mult mai recentul "Ces amours-la" al lui Claude Lelouch, cei doi se îndrăgostesc de aceeași fată. Rivalitatea sentimentală dintre ei dispare subit în fața gravității implicate de declanșarea războiului în Europa și recrutarea lor pe câmpul de liptă. Depășind toate barierele, amiciția celor doi se consolidează într-o frumoasă relație de prietenie. Când în sfârșit totul părea să fi intrat pe făgașul bun iar resentimentele din trecut date complet uitării, lucrurile iau o turnură neașteptată. Din păcate, finalul este dramatic pentru David. La rândul lui, Jack revine cu picioarele pe pământ și se resemnează alături de fetișcana "pisăloagă" din vecini (Clara Bow).

Buddy Rogers, Clara Bow și Richard Arlen în "Wings".

Pentru a înțelege mai bine contextul în care a apărut "Wings", trebuie știut faptul că în 1926 Paramount era cel mai mare studio din lume și, totodată, compania ale cărei filme se bucurau de un însemnat succes de public. Director al companiei era Adolph Zuckor. Compania a înțeles rapid, la începutul anilor 1920, că dacă dorește să aibă succes, trebuie să dezvolte un sistem care să graviteze în jurul vedetelor. De aceea, s-a grăbit să încheie contracte cu o serie de celebrități ale epocii: Mary Pickford, Pauline Frederick, Douglas Fairbanks, Gloria Swanson, Rudolph Valentino și lista ar putea continua. 


Sistemul conceput era unul ingenios: dacă un cinematograf sau un lanț de cinematografe doreau să difuzeze un anumit film al companiei, în care juca, să luăm un exemplu, Mary Pickford, puteau să o facă numai dacă achiziționa drepturile de difuzare pentru toate filmele Paramount care ar fi urmat să fie realizate în acel an. Un sistem care a garantat succesul companiei americane și care a poziționat-o în topul producătorilor, chiar dacă schema folosită a făcut ulterior obiect al investigațiilor reglementatorilor americani, sub acuzația de monopol al pieței.

Așa cum am amintit, restuararea peliculei "Wings" a fost un prilej de celebrare a 85 de ani de la realizarea acestuia, dar și o bună ocazie pentru compania Paramount de a puncta la capitolul longevitate pe piața producției de film. În varianta restaurată (2012), "Wings" debutează cu o trecere în revistă a logo-urilor Paramount de-a lungul anilor.

În 1926, Jesse Lasky, "producătorul șef" al companiei Paramount se afla în căutarea unei povești pe care să o transforme într-un film despre care nu se știau prea multe detalii, cu excepția faptului că trebuia să devină un mare succes. Suntem deja în perioada în care cinematograful face parte integrantă din viața cotidiană a americanilor, concurența este acerbă iar companiile trebuie să inoveze permanent pentru a avea satisfăcute  cel puțin premisele succesului comercial. G.P. Putnam, celebrul editor New York-ez îi sugerează lui Lasky romanul lui John Monk Saunders însă combinația între o poveste de iubire și dramatismul luptelor aeriene din timpul primului război mondial se pare că nu a fost, la început, suficient de convingătoare. Adolph Zukor și câțiva potențiali finanțatori ai proiectului declină cu fermitate propunerea. 

Jesse Lasky (stânga) și Adolph Zukor.

Laskey nu se lasă însă descurajat și încearcă, prin intermediul lui Saunders, să convingă lideri ai armatei americane să susțină proiectul, prin înlesnirea accesului celor de la Paramount la infrastructura militară (avioane, militari, baze de pregătire etc.). Într-un final, perseverența producătorului dă roade. Este momentul în care până și scepticul Zukor începe să creadă în proiect. Singura necunoscută încă nesoluționată este cea legată de numele regizorului, însă lucrurile se clarifică relativ rapid, odată cu angajarea lui William Wellman, fost militar combatant (aviator) în armata SUA în timpul războiului mondial. În foarte mare măsură, succesul "Wings" i se datorează.

William A. Wellman, artizanul succesului "Wings".

Sper să aveți ocazia să îl vedeți și să vă placă!